joi, 19 mai 2011

Delta Dunarii, Sfantu Gheorghe

Depre Sf. Ghorghe sunt atat de multe de spus incat a fost nevoie sa facem capitole pentru a ingloba povestea. Pentru ca...sigur...este un loc de poveste.

Prefata

Primii care au fost acolo la un inceput de toamna insorita au fost Tzuca si Rara in 2005. Cand am vazut fotografiile cu o plaja atat de mare si pustie aproape ca mi-am aruncat si ultima soseta in rucsac sa fug acolo pentru liniste. Dar era iarna si am asteptat vara.

Asa ca in 2006 am ajuns prima data la Sf. Gheorghe, localitate de frontiera in Tulcea. Vecinii sunt Marea si Dunarea. Asociez locul cu alta lume, imediat ce cobor de pe vapor acolo intru in paralel. Si pe langa paralelul natural salbatic gasesti in saptamana cu 15 August si festivalul de film " Anonimul" care te introduce in sute de alte lumi si are un farmec cum n-am mai gasit nicaieri. Tot in August mai e un tip de magie la mijloc, nu stiu cum se face ca fiecare sosire acolo coincide cu Ploile de stele si daca mi-aduc bine aminte s-au cam indeplinit cele 128 de dorinte pe care mi le-am pus de 4 ani incoace.

Cap. 1 Cum ajungi:

Daca pleci din Bucuresti sa te pregatesti sa ajungi la destinatie in minim 7 ore, maxim 9.
 Prima parte, cea terestra la alegere: tren ( http://www.infofer.ro/ 6h30 + intarzieri), microbuz (http://www.autogari.ro/Transport/Bucuresti-Tulcea/643-564.aspx 4h.30 cu viteza mare si scartaituri), cu masina (cam 4h cu admirat campurile aurii)

Din Tulcea- vaporul. 
1 .Curse Navrom (http://www.navrom.x3m.ro/), cele mai ieftine, dar si cele mai scumpe, cu program strict , avantaj - poti sta afara si poti admira bratul lat al Deltei si miile de salcii pletoase de pe maluri.
 2.Curse Inter Service ( http://www.naverapide.ro ), 50 RON ,drumul dureaza 1h.30 , vezi prin gemulet drumul in viteza.
3.Curse charter cu salupe rapide , 90 ron, drumul dureaza 1h, netestat de noi.


Din Mahmudia - Vaporul



Cap2. Pe vapor

Pe vapor ai de citit, te bronzezi, respiri adanc si te pregatesti pentru realitatea imediata, iti vine pofta sa mananci peste...




 
Cap.3 La sosire

La sosire veti avea surpriza sa gasiti pe ponton personalul de carat bagaje, carute cu cai manate de copiii localnicilor , strazi fara asfalt, pavate cu un nisip atat de fin incat te descalti instantaneu, localnici care asteapta musafiri sau care ofera cazare.


  
Cap. 4 In camping si festivalul " Anonimul" 

Pentru cei obisniuti cu cortul, campingul Delfinul ( http://www.dolphincamping.ro/ ) (la marginea satului si la 900 m de plaja) este o varianta foarte buna.Preturile de cazare sunt conforme cu conditiile ( toalete curate, dusuri cu apa calda) , la restaurantul din camping mancarea e proaspata si preturile sunt OK, sigurul dezavantaj este ca in timpul festivalului, cand e foarte multa lume, se face o coada imensa si s-ar putea sa fie ceva de asteptat( cam o ora) pana sa puneti mana pe o babusca sau o saramura de crap.

Linguritele naturale sunt la indemana oricui pentru desert:





Alternativa la a lua o masa in camping este sa strigati la curtile unei tantici pentru a comanda un pranz sau o cina plina de peste ( ciorba de peste, saramura de peste, peste prajit, chiftelute de peste, rachiu de dude ). Noi am gasit o bunicuta de imprumut aproape de camping si in fiecare an ne-am lins degetele la ea in curte. Pretul corect: 25-30 RON masa.
  
Festivalul de film tinut in acest loc este altfel decat toate, afara pe bancute se strang sute de oameni, avem ocazia in fiecare an sa ascultam Corul de femei din Sf. Gheorge, filme cate si mai cate, Irina Margareta Nistor, Andi Vasluianu, Marcel Iures, artisti romani si din strainatate, scurt metraje, animatii totul pentru nopti de minciuni care ne plac.




Daca in timpul zilei cautati racoare si sunteti prajiti de plaja, puteti merge in salile foarte moderne din cadrul Green Village . ( http://www.greenvillage.ro/ ), vis-a vis de Camping Delfinul ( intrarea pe baza de invitatii procurate dimineata la 10 de la organizatori cand stai la cafea).

Finalul festivalului este superb, focuri de artificii si multa "Allegria" .

 Cap. 5 Plaja

Plaja cea mai deconectanta, impresie de sfarsit de orizont, de inceput de poezie...te scoate din priza oricati wati ai avea... Kilometri intregi de nisip desertic, fost mal pe fundul Dunarii sau al marii, finete de pulbere totul la picioarele tale. Nisip in slip, nisip in cap, pe maini, in urechi si in buric. Mi-a povetit bunica Gena ca acum 50 de ani cand a ajuns in Sf. Gheorghe erau dune imense si sclipeau in soare si mai zbura la adiere cate un praf in cer - a considerat ca era aur curat si a ramas:


Drumul pana la plaja te trece pe un drum de tara cu vaci pe camp si cai salbatici, cu plante ciupitoare de piele bronzata si cu flori mov nemuritoare (dureaza cam 20 min de mers nostalgic) . Plante de desert verde sters care au radacini in nisip si se hranesc cu soare
Odata ajuns pe plaja respiri adanc si dupa somnul dulce sub cearsaf, dupa baia calda te apuci de lectura si bronzat...

  Si daca esti un singuratic, o sa ai surpriza ca pe langa virmisorii albi si mici din apa o sa mai ai niste parteneri neobisnuiti: vacile satului. Care sunt asa de batute in cap de caldura incat nu mai stiu unde e Dunare cu apa dulce, unde e mare cu racoare, unde e Dunare, unde e mare si stau langa mal si te admira . Au si vecinii pofticiosi la peste, pescarusii albi tiuitori.


 Cap. 6 Joaca

Nu vrei sa pleci, e cald, e bine, e moale, e apa pana la infinit... si motive de dezmorteala. Te ia un dor sa fii mic, ai timp de tot . Iti pui de acasa dorinta : " eu cand o sa sa ajung la Sf. Gheorghe o sa vreau sa fiu....impatimit de domino, aviator, constructor, inotator, balerin sau delfin de apa dulce-sarata, arucator de bile ca la circ, new-wave diablo player..." orice, orice intra in valabil si se poate. Timpul nu mai are valoarea din afara plajei.

Cap. 7 Retele de socializare

Mai ceva ca in mediul urban. Sunt pasari multe pe care vrei sa prinzi de coada si sa intrebi : " Tu esti pescarusul Livingstone ?" 

 
Caini si arici, actori romani underground si de elita, regizori,scenaristi,muzicieni, Alex Leo Serban, colegi de cort, pescari lipoveni, numai buni de dat "add " in sertarul cu amintiri. Libertate..........Pretty guys nu in pretty shoes ci cu picioarele goale, fete arse de soare, batrani cu fete aspre de Delta si rachiu numai buni de intervievat " si cum era, dom'le cand aici nu era nimic? ". Nu duci lipsa orasului, e clar, nu-ti mai trebuie oras, capiezi de atata bine si cu cine:


Cap. 8  Apusurile

Si da, ce vedeti mai sus e un soare adevarat, nu e nimic photoshopat. Rozul, portocaliul, fezul, galbenul spectrul culorilor calde e pe bune. Se schimba ceasul biologic cand ajungi la Sfantul. Stii ca la 8 fara 10 te dai cu Autan ca sa te scape de nemernicii de tantari si fugi rapid sa vezi spectacolul de la 8. O rochie de matase se aseaza peste toti si toate. Dramatism si aplauze interioare, iti vine sa te mariti, sa topai, sa taci in tine, sa zambesti sau sa iti plangi toate, are sare si piper, e unul dintre cele 1000 de apusuri de vazut intr- viata.     
                         
 Contururi usor de ghicit, romantism si pudoare, mal si departe , liniste liniste si soarele moare:



Si fetele tuturor se inrosesc, finalul este unul cu morala - " Cine nu mai are soare nu mai are nici varf"
Cap. 9 Satul

Si daca s-a facut 8.30 mergi repede in sat sa cumperi pepeni de apa. Firesc de zemosi, nu? Si daca tot ai ajuns in sat, e normal sa stai la un rom ( am gasit cel mai dragut Rom la sticla de 2L de plastic, cu numele de Carioca- satenii stiu de ce) la carciuma satului. Chiar daca esti la capatul lumii, legaturi scurte cu realitatea mai sunt: un magazine cu preturi destul de marioasoare pentru cetatenii obisnuiti cu promotiile " 3 la pret de 1" , bancomat BRD, ligheane, cratiti si o mica brutarie. 
La carciuma cu salcie e umbra si bine si tihneste de o bere, rachiu, rom, spritz cu muzica incetisor de la radio. Pe langa carciuma de langa magazin, mai este una cu aer de peste - mai mult pentru pescari decat pentru turisti ( chiar langa ponton , intr-un fel de garaj). Am prins odata o ploaie de care ne-am ascuns, ziua la 12 si am prin ziua lui Nea Ion, petrecuta cu mult cantec, acordeon si camasi transpirate care se vede ca stiu locul si jocul.


Si satul...Case micute si umbroase, ulite stramte si care duc la Dunare, gospodarii ingrijite, oameni pe la porti, comunitate destul de in varsta, barci parcate in curte, mese la umbra, ardei iuti si rosii. Si nisipul din nou care te fereste pana si de pantofi.
Cap. 10 Delta

Sa nu uitam totusi ca suntem in Rezervatia Deltei Dunarii. Canale si oglinzi, echilibru in stufaris, nuferi albi si galbeni, tzup un peste zboara-n aer, paf o egreta se intinde-n soare. De plecat in Delta e foarte usor, localnicii sunt bucurosi de oaspeti ( pana la urma e job-ul lor de vara) si cu un grup micut poate incepe expeditia. Pretul corect : 35-40 Ron. Nuvela dureaza 3-4 ore, depide de dispozitia vaslasului si recomand sa fie facuta pe seara cand caldura mai scade din intensitate ( pe la 4.30-5 plecarea e bine de tot).


 Excursia in rezervatie este cea mai comuna, promitatoare- se merge in casa pasarilor starcul gri, lebede,pelicani- party cu pene.De preferat sa aveti un binoclu pentru ca barcile nu se apropie prea mult de aglomeratia de pasari si e de inteles - nu poti sa strici linistea, hrana si sunetele purtatoare de cioc cu niste curiosi galagiosi si cu motor.


Din culise:  Ion de Liviu Rebreanu in varianta Sf. Gheorghe -iubirea de apa. In spatele cuminteniei vaslasilor se ascunde o ura mocnita intoarsa spre autoritati, inclusiv spre "ecologisti". Nenea Vasile, care ne-a condus in una din excursii a tinut mortis sa ne duca pe o limba de pamant dintre Delta si mare, loc dealtfel interzis barcilor. Stia exact ca va fi urmarit dar a insistat sa provoace. Si de ce? " Pai toata viata am mers pe insula asta, o stiu ca pe palma, si acum vin ei, ca stricam echilibrul naturii...e locul nostru si vor sa fie ei stapani...". A inscenat impreuna cu noi o situatie " cuiva i-a fost rau si a fost nevoie sa coboare rapid" doar ca sa confunte direct Capitania, sa le zica ce avea de spus- ca nu se conformeaza si sa vina la mal sa discute toate cele. Mda, revolta vechiului fata de nou, omul care domina pamantul si apa.




Din culise: unul dintre pescarii care ne-a dus intr-o alta excursie ne-a servit pe loc de pe fundul Dunarii Dracusori de mare ( plantele negre ca niste tepi pe care le gasesti pe plaja) proaspeti. Plantele astea , care sunt verzi cand sunt in apa , se decojesc si rezulta un interior alb si dulce, un snack perfect de dupa-amiaza. Echivalentul pe pamanat- floarea de salcam savurata primavara. 

Alte excursii disponibile: Lacul Rosu ( o calatorie lunga de 5-6 ore dus-intors) , un compex cu casute prin cotloanele Dunarii, din lac in lac, cu o liniste despre care nici nu stiai ca exista. Se poate merge si la Padurea Letea, insa nu am detalii personale.
Si la intoarcerea spre mal...pur si simplu te versi in mare, ca o Dunare ce esti.


Cap. 11 Dimineata


 Te trezesti si e vanticel, vrei sa vezi ce iese din mare, asa cu culoare de caramel. Si e bine, se continua visul din noapte, dai cu sare pe ochi si te intinzi.
Si cand te urci pe vapor sa pleci e atmosfera umeda, se evapora apa in copaci, e tablou, fumezi tigara si afumi un gand:

SI STII SIGUR CA AI SA REVII


















 

7 comentarii:

  1. Foarte frumos, Iuli! M-ai facut sa imi aduc aminte si mi-au dat lacrimile... daca as putea m-as muta acolo - asta e gandul care mi-a trecut prin cap de fiecare data cand am fost acolo. Mi-e dor de Sfantu... poate vara asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu deja sunt in camping... da da ma pregatesc sa plec spre plaja .. va astept pe toti ...
    vara asta sigurrrrrrr

    RăspundețiȘtergere
  3. Superb!!! Cate amintiri frumoase!
    Perisoare de peste..mmmmm
    Sper vara asta...macar un pic
    Andreea

    RăspundețiȘtergere
  4. iti trezeste cheful de viata excursia asta virtuala
    foarte frumoase poze.....sunt facute de un profesionist? daca nu, si mai mare admiratia.........

    RăspundețiȘtergere
  5. am fost acolo.
    Acum multi ani, inainte de barcile de mare viteza, inainte de festivalul de film, inainte de bancomat. Plaja aia, cu cativa oameni razleti, pasari,insecte, serpi si doar zgomotul naturii - e de milioane.

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonimul a stricat zona si o zic cu mana pe inima. Am fost acolo cand nu exista nici macar semnal GSM. Vis! M-am plimbat cu barca simpla de pescar facuta din lemn de bunicul omului(fara fite de salupe si altele)si am fost pana pe Sahalin si de acolo pana la epava. Am fost si la 3 ani dupa; si ca alte locuri virgine si naucitoare prin simplitate am descoperit un loc care se va strica cu timpul, poate mai greu ca e departe, ramane de vazut. Pe Sahalin nu mai aveai voie sa pui piciorul ca e zona protejata dar baietii cu salupe smechere( care faceau parte dintr-un ong renumit de altfel, nu dau nume) plimbau strainii cu valuta disponibila, ei aveau voie ca deh!. In fine, pe Sahalin am ajuns din nou pentru ca oamenii din Sf Gheorghe stiu canale care se unesc cu alte canale de pe Dunare...

    RăspundețiȘtergere